miercuri, 21 februarie 2024

 

OFERTA DE SERVICII FINANCIARE  A

CASEI DE AJUTOR RECIPROC "COEZIUNEA SOCIALA"

 

-pentru anul 2024 -

 

PENTRU ECONOMISIRE:

·         Prin lege, beneficiul acordat pentru fondul social nu este impozitat de catre ANAF. Nu percepem comisioane de administrare sau de retragere. Nu va obligam sa pastrati cotizatiile pe un termen prestabilit.

·         Principalele caracteristici ale economisirii la CAR sunt:

Beneficiul

(dobanda)

Fond social minim, la inscriere in CAR

Fond social maxim

Frecventa depunerilor

Termen de pastrare fond social

8,5 % pe an

50 lei

Nelimitat

La dispozitia membrilor CAR

La dispozitia membrilor CAR

·        In cadrul programului "Economii pentru copii" se ofera aceleasi facilitati.

·        Fondul social se poate retrage, total sau partial, in ordinea inregistrarii cererii in tabelul on line intitulat Stadiul rezolvarii cererilor de imprumut, de refinantare si de retragere fond social, in transe lunare de cel mult 40.000 lei/luna.

 

PENTRU IMPRUMUTURI:

·        Puteti imprumuta sume de 3 ori mai mari decat fondul social, pe termen maxim 5 ani. Fondul social se poate constitui/completa si prin retinere din imprumut.

·        Dobanda totala se poate retine anticipat, din imprumut. In aceasta situatie aveti garantia ca rata dobanzii nu va fi modificata pe durata imprumutului si ca, in situatia platii anticipate a acestuia, dobanda se recalculeaza si diferenta vi se restituie.

·        Principalele caracteristici ale imprumuturilor acordate de CAR sunt:

Denumire imprumut

Mod de garantare

Dobanda reala

Tip 1 - In limita fondului social

Cu fondul social

5.83 - 6.23% pe an

Tip 2 - Garantat cu giranti

Cu fondul social si giranti

6.85 - 7.31% pe an

Tip 3 - De refinantare

Cu fondul social si giranti

7.36 - 7.85% pe an

·        Imprumutul se acorda in ordinea inregistrarii cererii in tabelul on line intitulat Stadiul rezolvarii cererilor de imprumut, de refinantare si de retragere fond social.

·        Taxa de inscriere in CAR: 20 lei.

·        Formulare si detalii gasiti la  http://car-coeziuneasociala.blogspot.ro si la consilierii de serviciu ai CAR, care va stau la dispozitie, in cadrul programului zilnic de lucru, la tel. 0760698672 (inclusiv pe WhatsApp).


INFORMAȚII STANDARD PRIVIND CREDITUL PENTRU CONSUMATORI

(conform art.9 din OUG nr.50/09.06.2010)


Asociația CAR ”Coeziunea Socială”, Cod fiscal: 32335691, cu sediul operațional în București, Sector 1, str. Pajurei nr. 13, tel.0760.698.672, email car.coeziuneasociala@gmail.com, oferă membrilor săi împrumuturi cu următoarele caracteristici:

1.      Tipuri de imprumut:

Tip 1      Imprumut garantat cu fondul social, cu rata dobanzii anuale de 11,5%; 

Tip 2      Imprumut garantat cu fondul social și giranți, cu rata dobanzii anuale de 13,5%;

Tip 3      Imprumut de refinantare, garantat cu fondul social si giranti, cu rata dobanzii anuale de 14,5%. 

2.      Valoarea împrumutului: minim 1.000 lei si maxim de 3 ori suma cotizata, în funcție de fondul depus și bonitatea financiară.

3.      Termenul de rambursare a împrumutului: max. 60 luni.

4.      Rata lunară: până la valoarea de 1/3 din venitul net.

5.      Rata dobânzii anuale este fixa pe toata durata imprumutului. La rambursarea anticipată a împrumutului, dobanda se recalculeaza si diferenta se restituie imprumutatului.

6.      Dobânda penalizatoare: 0,5% pe zi de intarziere, aplicata la suma restantă. Plățile efectuate după apariția dobânzilor penalizatoare se împart între rate și aceste dobânzi.

7.      Suma de rambursat la terminarea contractului: suma împrumutată + dobânda.

8.      Anterior contractului, intre parti se negociaza oferta precontractuala de imprumut.

9.      Dreptul de a rambursa anticipat imprumutul, fără penalități: Da.

10.  Dreptul imprumutatului de a primi un exemplar original al contractului de împrumut: Da.

11.  Dreptul de a se retrage dintr-un contract aprobat: Da.

12.  Nu se percep comisioane de administrare. În situația plăților prin conturi bancare sau posta, comisioanele aferente transferului se suportă de către împrumutați.

13.  Notificările scrise și declanșarea executării silite se pun în mișcare după 60 de zile de la ultima plată efectuată, respectiv dupa implinirea termenului de punere in intarziere.

 

EXEMPLU DE IMPRUMUT nr.1:  Suma imprumutata - 10.000 lei, Durata - 24 de luni:

Tipul de imprumut

Tip 1

Tip 2

Tip 3

Rata dobanzii anuale

11.5 %

13.5 %

14.5 %

Rata lunara (lei)

417

417

417

Dobanda totala  (lei)

1.197

1.405

1.509

Dobanda anuala efectiva (DAE)

13.31%

16.07%

17.50%

Dobanda reala pe an

5.99%

7.03%

7.54%

Suma totala de rambursat (lei)

11.197

11.405

11.509

 

EXEMPLU DE IMPRUMUT nr.2: Suma imprumutata - 30.000 lei, Durata - 48 de luni:

Tipul de imprumut

Tip 1

Tip 2

Tip 3

Rata dobanzii anuale

11.5 %

13.5 %

14.5 %

Rata lunara (lei)

625

625

625

Dobanda totala  (lei)

7.044

8.269

8.881

Dobanda anuala efectiva (DAE)

14.71%

18.18%

20.06%

Dobanda reala pe an

5.87%

6.89%

7.40%

Suma totala de rambursat (lei)

37.044

38.269

38.881

Nota: În DAE este inclusă doar dobânda anuală, imprumuturile nemaiavand alte costuri. Diferenta dintre rata dobânzii anuale și DAE este data de  formula diferită de calcul, prevăzută de lege.

duminică, 2 aprilie 2023

Cazul unei comunități rurale în care într-un sfert de secol nu s-a mai născut niciun copil

 Cazul unei comunități rurale în care într-un sfert de secol nu s-a mai născut niciun copil reflectă criza demografică a Japoniei.

Kentaro Yokobori a venit pe lume acum șapte ani. El a fost primul nou-născut din satul Kawakami, situat în discrictul Sogio, după 25 de ani. Nașterea lui a fost ca un miracol pentru mulți săteni: oamenii erau atât de impresionați de acest eveniment rarisim, încât s-au perindat mai bine de o săptămână pe la casa proaspeților părinți, Miho și Hirohito, deși unii erau atât de bătrâni încât abia mai puteau să meargă.

"Vârstnicii erau foarte fericiți să-l vadă, iar bătrânele care urcau cu greu scările, cu bastonul, veneau să-mi ia copilul în brațe. Toți bătrânii îmi țineau cu rândul copilul în brațe", a povestit Miho pentru CNN.

Într-un sfert de secol scurs fără nicio naștere, populația satului s-a redus la mai mult de jumătate, până la 1.150 de locuitori, de la 6.000 câți număra cu 40 de ani în urmă. Principala cauză: tineretul a plecat, bătrânii au murit. Multe case au rămas părăsite, iar unele au fost cotropite de vegetație, situație întâlnită și în România.

Kawakami este doar una dintre micile localități părăsite de tinerii japonezi care preferă viața la oraș. Peste 90% din populația Japoniei trăiește în zone metropolitane precum Tokio, Osaka și Kyoto, toate legate între ele de trenurile-glonț Shinkansen care sosesc la secundă.

Activități importante, precum agricultura și exploatările forestiere, se confruntă cu o penurie gravă de forță de muncă, iar situația e pe cale să se agraveze odată cu îmbătrânirea populației. În 2022, numărul angajaților din agricultură și din sectorul forestier a scăzut la 1,9 milioane, de la 2,25 milioane acum zece ani.

Decăderea satului Kawakami este emblematică pentru o problemă care depășește aria mediului rural din Japonia. Problema e că locuitorii din orașe nu mai fac copii.

Statul japonez "aproape eșuat"

Îngrijorat de datele demografice negative, premierul nipon Fumio Kishida a atras atenția la începutul anului că țara se află "pe punctul de a nu-și mai putea menține funcțiile sociale".

În Japonia s-au înregistrat 799.728 de nașteri anul trecut. Este cel mai mic număr, puțin peste jumătate din cele 1,5 milioane de nașteri din 1982. Rata fertilității - numărul de nașteri raportat la numărul de femei - a scăzut la 1,3, departe cea de 2,1 necesară pentru menținerea populației la un nivel stabil. Spre comparație, România are o rată a fertilității de 1,81 și se află pe locul patru în Europa la acest capitol.

De mai bine de zece ani, Japonia are un spor negativ al populației, adică numărul deceselor îl depășește pe cel al nou-născuților. Iar în lipsa unui nivel semnificativ al imigrației - străinii totalizau doar 2,2% din populație în 2021, potrivit guvernului japonez, comparativ cu 13,6% în SUA - există temeri că țara va atinge un punct fără întoarcere. Acest punct critic este cel în care numărul femeilor de vârstă fertilă este atât de redus, încât nu mai poate inversa declinul populației.

În aceste condiții, liderii din a treia cea mai mare economie a lumii au sarcina deloc plăcută de a rezolva problema finanțării sistemului de pensii și de sănătate pentru o populație tot mai îmbătrânită, pe fondul reducerii forței de muncă.

Politicienii și tehnocrații trebuie să înfrunte mai mulți adversari dificili, printre care:

·         stilul de viață din mediul urban și programul lung de muncă care nu le permit japonezilor să-și întemeieze familii.

·         costul ridicat al vieții care face ca un copil să fie, pur și simplu, prea scump de întreținut pentru mulți tineri.

·         tabuurile culturale care persistă în privința fertilității și normele patriarhale care le împiedică pe mame să revină la serviciu.

Pentru tinerele japoneze, un copil echivalează cu retrogradarea socială. Multe dintre femeile cu studii superioare din Japonia sunt limitate la roluri cu normă parțială sau în sectorul vânzărilor cu amănuntul dacă reintră în forța de muncă. În 2021, 39% din angajate lucrau part-time, comparativ cu 15% din bărbați, potrivit OECD.

Autoritățile din Tokio speră să rezolve această problemă, finanțând înghețarea ovulelor, pentru ca femeile să poată rămâne însărcinate dacă decid să aibă un copil mai târziu. Iar proaspeții părinți niponi primesc un bonus de câteva mii de dolari pentru acoperirea costurilor medicale. Există o soluție și pentru cei care sunt singuri - un serviciu de dating care folosește Inteligența Artificială, finanțat cu bani de la stat.

Rămâne de văzut dacă astfel de măsuri pot avea efect. Însă povestea satului Kawakami arată ce se poate întâmpla când declinul demografic nu este împiedicat. Pe lângă populația sa în continuă scădere, multe dintre meșteșugurile și obiceiurile populare de aici sunt pe cale de dispariției.

Când familia Yokobori s-a mutat în Kawakami, cu zece ani în urmă, nu știau că cei mai mulți locuitori depășiseră mult vârsta pensionării. Cu timpul, cunoștințele lor mai vârstnice s-au stins din viață. "Nu mai sunt destui oameni care să păstreze satele, comunitățile, festivalurile și alte organizații și e imposibil să mai faci asta acum. Cu cât cunosc mai bine oamenii, adică bătrânii, cu atât mă întristez mai mult că trebuie să mă despart de ei", a spus Miho.

"Viața merge înainte cu sau fără sat. În același timp, e foarte trist să vezi cum dispar oamenii din jur", a adăugat ea.

Mai e o speranță

Deși în ultimii ani eforturile Japoniei de a-și remedia problema demografică n-au dat roade, există și o mică rază de speranță în povestea familiei Yokobori, notează CNN. Nașterea lui Kentaro a fost neobișnuită nu doar pentru că satul Kawakami o aștepta de 25 de ani, ci pentru că părinții lui s-au mutat la țară de la oraș, o tendință care, ca și în România, a început să atragă tot mai mulți tineri sătui de ritmul trepidant al vieții citadine.

Unele sondaje recente arată că tineri precum cuplul Yokobori sunt atrași de viața la țară, de costul mai mic al vieții, de aerul curat și de stresul redus, factori vitali în decizia de a avea copii. Potrivit unui studiu realizat pe un eșantion de locuitori din Tokio, 34% din respondenți și-au arătat interesul pentru a se muta la țară, în creștere cu 25,1% față de 2019. Și mai remarcabil, 44,9% din tinerii de 20 de ani au spus că vor să părăseacă orașul.

Familia Yokobori este convinsă că i-ar fi fost mult mai greu să aibă un copil dacă locuiau în oraș. Decizia de a se muta a fost determinată de o tragedie națională petrecută cu 12 ani în urmă. Pe 11 martie 2011, un cutremur violent a declanșat un tsunami violent care a devastat coasta de est a Japoniei și a provocat un incident nuclear la Fukushima. Miho lucra într-un birou din Tokio atunci și își amintește cât de pierdută și neajutorată se simțea atunci în cel mai mare oraș al țării.

"Toată lumea era panicată, era ca la război, deși n-am trecut niciodată printr-un război. Era ca și cum ai bani, dar nu poți să cumperi apă. Tot transportul era închis, așa că nu-l puteam folosi. M-am simțit fără puteri", a povestit ea.

Tragedia i-a trezit pe Miho și Hirohito, care lucra ca designer grafic atunci. "Lucrurile pe care mă bazam au devenit brusc nesigure și am simțit că de fapt trăiesc într-un loc foarte instabil. Am simțit că trebuie să-mi asigur singur un astfel de loc", a explicat el.

Așa au găsit locul dintr-o zonă retrasă, în prefectura Nara, înconjurat de munți semeți și presărat cu așezări mărunte, ascunse de-a lungul drumurilor întortocheate, sub cedri falnici mai înalți decât majoritatea clădirilor. Au renunțat la slujbele lor și s-au mutat într-o casă simplă. El a învățat meșteșugul tâmplăriei și face butoaie de cedru pentru celebra băutură japoneză sake, iar ea este casnică și are grijă de Kentaro, crește păsări și cultivă legume.

Marea întrebare, pentru satul Kawakami și pentru restul Japoniei, este dacă nașterea lui Kentaro e un semn că vor veni vremuri mai bune sau doar un miracol într-o decădere ce nu mai poate fi împiedicată.

 

luni, 6 iulie 2020

COLAPSUL MENTAL SI EPOCA ANARHIEI


În ultimele săptămâni s-a produs un colaps mental în rândurile occidentalilor. Nedumerirea, dezorientarea, inabilitatea de a face o diagnoză a evenimentelor, ni se par evidente. Și nu e de mirare, având în vedere viteza cu care se petrec, în zilele acestea, evenimente istorice extrem de radicale și cu consecințe la fel de radicale, se arată într-o analiză a Alianței Familiilor din România, preluată de Romanian Global News.
Agresiune si eradicarea istoriei
China elimină autonomia fostei colonii Hong Kong, fără ca Occidentul să reacționeze ori presa din Marea Britanie să sufle o vorbă. Dimpotrivă, Occidentul își are ochii ațintiți asupra Americii, prevestindu-i colapsul. Privește exact în direcția în care China dorește, dându-i ei oportunitatea de a agresa fosta colonie britanică.
În SUA, evenimentul brutal din mai 25 s-a transformat în anarhie, o anarhie nemaicunoscută din anii 60. Ea s-a extins și în Europa. Manifestări și acțiuni anarhiste se produc în Marea Britanie, Belgia, Franța, iar mai nou și în Australia. Ele sunt atât de radicale și de numeroase, încât dau impresia unui colaps civilizațional.
Statuia lui Churchill a fost dărâmata, temporar, de anarhiști pe motiv că ar fi fost rasist. Alte statui au fost dărâmate în Marea Britanie, Belgia, Franța și în alte locuri cu scopul de a eradica „trecutul rasist” al Occidentului.
Cele mai radicale acțiuni, însă, s-au petrecut, tot de unde au pornit, Minneapolis. În Minneapolis consiliul municipal a decis desființarea poliției. Fabricile incendiate din oraș au anunțat că nu se vor mai redeschide și că se vor muta în alte state.
În Buffalo, New York, 57 de polițiști și-au dat demisia după ce 2 dintre ei au fost suspendați din funcție pentru că au îmbrâncit un protestatar în vârstă. În New York, poliția cere simpatie din partea presei pentru a-și putea face treaba fără a fi demonizată în permanență, dar fără succes. În Atlanta, un grup de polițiști și-a dat si ei demisia.
Vandalism
În California, steagul american e ars, în unele orașe din Old South statuile confederale au fost dărâmate de anarhiști, iar în Seattle, unul din cele mai „progresiste” orașe din lume (și orașul în care locuiește Bill Gates), mii de anarhiști au ocupat primăria, au silit consiliul municipal să elimine poliția, și au silit și pe primar (unul dintre cei mai „progresiști” primari ai Americii) să-și dea demisia.
Profesori universitari conservatori din diverse universități americane au fost destituiți din funcție peste noapte. Unele biserici tradiționale au primit ordin de a părăsi clădirile în care se întâlnesc, fiind acuzate de „rasism”.
Unele biserici au fost incendiate. Memorialul Comemorării Victimelor Comunismului din Washington, D.C., a fost vandalizat. Tot mai multe străzi din America au primit nume noi, „George Floyd”. Unele străzi, numite după figuri istorice „rasiste” au fost redenumite.
Anarhiștii cer schimbarea numelor monumentelor istorice americane, a bazelor militare americane și a navelor americane de război, pentru a elimina numele persoanelor „rasiste” pe care le poartă pe moment.
O inchiziție nemaiîntâlnită în America din anii 50 se derulează sub ochii noștri. Flăcările continuă să ardă, vitrinele continuă să fie sparte, cetățenii continuă să urmărească cu oroare derularea crimelor anarhiste în America pe ecranele televizoarelor.
Dar ceva și mai grav se petrece în America, și, prin extensie în Occident: se produce un gol mental, un colaps mental la cetățenii lor. Nici chiar mințile oamenilor cu judecată nu mai pot procesa toate aceste evenimente grave și implicațiile pe care ele le impun. Deciziile devin tot mai greu de luat. Fiecare mișcare politică, afirmație a Casei Albe, proiect legislativ, toate au fost politizate.
Acuzatii de rasism
„Ești rasist” e acuzația favorită a anarhiștilor la adresa persoanelor albe în aceste zile. Anarhiștii din Seattle nu mai cer doar „reformarea” forțelor de ordine, ci „abolirea” în totalitate a forțelor de ordine, reeducarea în masă a tuturor angajaților de stat, a învățătorilor și a profesorilor universitari, pentru a elimina din ei „rasismul”. Cer o amnistie generală pentru toți infractorii și închiderea închisorilor. Cer „dreptate rasială” ca principiu suprem după care să fie reconfigurată întreaga societate americană.
Există precedent periculos: revoluția culturală a lui Mao care a ucis 30 de milioane de oameni. Cei 30 de milioane au fost oameni care nu au putut fi „reeducați” ori „reabilitați”.
Există, însă, un precedent istoric și mai periculos: confiscarea puterii politice de către comuniști în Uniunea Sovietică. Anul 1917 a fost greu pentru Rusia. Sleită de puterea militară, într-o stare de colaps economic și politic, într-o stare haotică, oamenii au ieșit cu miile în stradă cerând schimbări.
În mințile lor era un vid enorm. A fost exact momentul în care Germania l-a transportat pe Lenin din Elveția, cu trenul, până la St. Petersburg. A ajuns acolo la timp. Mii de oameni demonstrau pe străzile celui de-al doilea oraș ca mărime al Rusiei. Lenin s-a alăturat grupurilor de anarhiști pe străzi, devenind pentru ei un „mesia” al momentului. Știm cu toții cum s-a terminat istoria începută în St. Petersburg în toamna lui 1917. E posibil ca ceva asemănător să se întâmple azi în Occident? Am îndrăzni să spunem ca nu e exclus. E chiar posibil să fi pășit deja din era post-COVID 19 în era anarhiei globale.
Fiii și fiicele Iluminismului devin anarhiști
Fiii și fiicele Iluminismului ne numesc „iraționali”, în timp ce pe ei se numesc „raționali” și „iluminați”. E posibil ca adevărul sa fie chiar invers. Scriam mai sus despre colapsul mental în rândurile occidentalilor și că pășim, voit ori nu, în epoca anarhiei. Dădeam exemple specifice luate din presa americană și occidentală. Comportamentul irațional al anarhiștilor continuă, atât a celor care demolează civilizația, istoria, democrația și statul de drept în stradă cu cărămizi și frânghii, cât și al celor mai „cu clasă”, care le demolează din sălile parlamentelor, a consiliilor municipale, din birourile președinților de universități, ori din sălile de conferințe ale imenselor agenții de presă și ziare.
Practic, e imposibil să cunoști ori să citești despre toate acțiunile anarhiste care se petrec zilnic în Occident. Ele toate însă au aceeași temă în comun: persoanele de descendență europeană și Occidentul în general sunt rasiști, fie că recunosc ori nu, istoria lor e o istorie a exploatării rasiale, și tot ce a fost clădit în Occident în ultimii 2000 de ani a fost clădit prin exploatarea tuturor raselor, cu excepția celei europene.
Mai nou, anarhiștii au dărâmat cu frânghiile o statuie a lui Cristobal Colon (Cristofor Columb) in America, amplasată cu aproape 100 de ani în urmă de imigranții italieni. Încă nu au dărâmat statuile lui Abraham Lincoln, dar unele dintre ele au fost vandalizate. În Marea Britanie anarhiștii au făcut la fel cu statuia lui Cecil Rhodes. Au dărâmat-o.
În America, 19 personalități au fost destituite din funcție ori au demisionat din cauza unor afirmații „nepotrivite” la adresa evenimentelor zilei pe care le-au făcut, ori pentru că au refuzat să promoveze perspectivele oficiale ale organizațiilor din care fac parte privind subiectul. Printre victime se află un editor de la New York Times și actori de la Hollywood. Unor poeți li s-au retras din același motiv premiile acordate cu ani în urmă. Unele desene animate au fost interzise după ce au fost etichetate „rasiste” ori că normalizează violența poliției. Showurile „rasiste” și polițienești au fost scoase de pe ecrane.
William Jacobson, unul din cei mai influenți profesori de drept din SUA, a fost atacat într-o scrisoare deschisă de către colegii lui de universitate datorită pozițiilor lui conservatoare privind evenimentele zilei și rolul poliției în societate. Conform unei declarații făcute de el, „people live in fear on compus / oamenii trăiesc în frică în campusul universitar”.
Președintele Trump continuă să fie atacat si el pentru că refuză să schimbe numele mai multor baze militare americane, pe motiv că persoanele după care au fost numite au fost rasiste.
Panica și frica de noul val anarhist a intrat și în rândurile politicienilor și, din nefericire, a unor lideri religioși. Democrații din Congresul SUA au „îngenuncheat” în semn de solidaritate cu George Floyd, iar unele biserici și lideri confesionali din America emit „declarații” oficiale să dea de înțeles că nu sunt rasiști, iar grupurile lor confesionale nu sunt rasiste.
Extremisti radicalizati in universitati
Cine sunt acești anarhiști care în aceste zile „smell blood / simt mirosul sângelui” cum se spune în engleza? Ce știm despre ei?
Sunt tineri radicalizați vreme de decenii, dar mai ales în cei 8 ani ai administrației Obama. Sunt tineri care au fost educați într-un spirit ateu, hedonist, cu dispreț față de America, de Occident în general, de creștinism, de credință, de descendenții europeni. Au fost învățați să urască. Au fost educați în marxism și neo-marxism. În ura de clasă. Că unele grupuri din societate sunt bune și altele rele. Că cele rele trebuie anihilate. Prin reeducare ori dacă reeducarea e fără succes, prin forță, de către grupurile bune.
În America și în Occident s-au predat, de mulți ani deja, cursuri privind rasismul și imperialismul occidental. Efectul acestei îndoctrinări oarbe se vede azi. Pretutindeni. Sunt tineri care, la terminarea facultății, nu s-au putut integra în piața de muncă pentru că le lipsea pregătirea profesională. În absența locurilor de muncă au devenit cruciați ai multor cauze iraționale și extremiste, îmbrățișând cauze din cele mai radicale: lupta împotriva rasismului, real ori ireal, feminismul, mișcările ecologice, mișcările climatice, anti-americanismul, anti-capitalismul, anti-democrația, mișcările pentru „reîntoarcerea în natură / return to nature”, mișcările ecologice, mișcările pentru abolirea căsătoriei, a familiei, a relațiilor de familie etc. Sunt tineri și mișcări care în aceste zile se intersectează pe străzile întregului Occident, crezând că istoria le pune la dispoziție oportunitatea unică pentru a demola 2000 de ani de civilizație occidentală și creștină.
Aceștia sunt ei: fiii și fiicele Iluminismului, a lui Voltaire, Rousseau și Marx. Cei care pretind a se inchina in „Templul Ratiunii” si resping orice connectiune cu trecutul.