miercuri, 8 august 2018

Diaspora e o Romanie la scara mai mica, cu buni, cu rai, cu intelectuali si cocalari, cu educati si mai putin educati


Acum cateva zile m-am intors din Romania. Escala la Munchen. In aeroport, barbatu-meu ma intreaba daca sunt multi romani in Germania. Ii spun ca, din ce stiu eu, sunt. In drum spre terminal, ne oprim sa mancam la un fel de restaurant/cafeterie. E vreo trei dupa-amiaza si o parte din personal e in pauza de masa. Ne asezam in zona in care mananca. Trec cateva minute si trei din cele patru femei incep sa vorbeasca romaneste. E aiurea, dar mi se umezesc ochii. Intru in vorba cu ele, si una imi aduce un meniu, cheama chelnerul care nu mai venea, incearca sa ma ajute fara sa i-o fi cerut. Ma sterg la ochi. Ma uit la femeile alea si ma gandesc ca suntem mexicanii Europei, niste amarati fugiti in lume care spala vase, isi rup spinarea in constructii si spala babe la cur pentru un banut. Si eu am spalat babe la cur. Cinci ani. Am impins mii de paturi de spital, am adunat cearsafuri murdare, am intors oameni din morti dupa minute lungi, istovitoare, de masaj cardiac, am sters sange de pe pereti si rahat de pe podele. Am muncit. Mi-a fost greu, dar rusine nu mi-a fost niciodata. Intre timp am depasit faza de spalat bolnavi si am trecut la "munci intelectuale." Sunt, totusi, acelasi om. Nici "lumpen", nici "realizata", doar o 
romanca traitoare in alta tara. Vorbesc corect romaneste, da' zambesc "americaneste" si spun "buna ziua", "multumesc" si "ma scuzati" ceva mai des. Cand vin acasa imi recunosc prietenii ca si cand i-am parasit ieri, chiar daca an de an sunt mai tristi si mai obositi. Imbratisez Bucurestiul si Galatiul in care m-am nascut, dar ma umplu de rani cladirile bolnave de pe care pica tencuiala, saracia, lipsa de speranta. Iubesc locul in care traiesc acum, dar din cand in cand ma macina gandul ca n-am stat "acasa" sa imbatranesc langa oamenii dragi. Ma doare sa vad ca amaratii care au ramas ii injura pe amaratii care au plecat si care ii "deranjeaza" rau o data pe an, cand vin in concediu. "Plecatii" sunt oameni care traiesc tot anul cu gandul la nenorocita aia de vacanta, la zilele alea putine cand isi vad copiii si parintii si neamul. Ii diferentiaza de cei "ramasi" doar vreo masina la mana a doua, o casa in constructie dintr-un sat fara canalizare si dorul de casa. Diaspora e o Romanie la scara mai mica, cu buni, cu rai, cu intelectuali si cocalari, cu educati si mai putin educati. Sa ii injuri pe cei plecati e ca si cum te-ai scuipa singur in oglinda. Pana una alta, eu am cam obosit sa aud ca sunt dusman al tarii mele si ca patrioti sunt aia care au ramas sa manance cabanosi cu E-uri si aia care fura tot ce se poate fura, de la bani de autostrazi si spitale la bani pentru copiii saraci.

vineri, 9 februarie 2018

Veste rea

Cabinetul noului cancelar austriac  Sebastian  Kurz, instalat la 18 decembrie 2017, a pus gând rău cetățenilor români care lucrează în Austria sau sunt stabiliți în Austria și care primesc alocații pentru copiii aflați acasă în România. Valoarea acestor plăţi variază în funcţie de vârsta şi numărul copiilor, dar începe de la 114 euro pe lună pentru un singur copil. ,,Este o incorectitudine construită pe sistemul care, pentru doi copii care nici măcar nu trăiesc în Austria, ci în România, transferă 300 de euro pe lună în România şi acesta este aproape venitul mediu acolo”, a declarat Sebastian Kurz, conform  Agerpres